Realismul On-line in Arhitectura Peisagera


Back to Blog

In domeniul lui, cred ca inainte de satisfactia financiara, orice profesionist isi doreste o evolutie evidenta a standardelor, a exigentelor pietei. Sunt convins ca doctorii isi doresc spitale utilate cu cea mai noua si performanta tehnica, cercetatorii, finantari private sau de la stat cat mai mari care sa le permita sa atinga standardele respective, arhitectii, beneficiari potenti financiar, care sa accepte viziunea lor, si tot asa.

Si eu, ca peisagist, imi doresc beneficiari care sa-mi dea credit pentru viziunea si experienta pe care le-am dobandit si/sau le-am avut poate dintotdeauna. Ca sunt ele valoroase sau nu este un alt subiect. Din punctul meu de vedere, total deschis.
Inainte de toti, eu sunt cel mai mare critic al proiectelor mele.
Pentru mine, facebook-ul este o platforma de marketing. Vad ce fac altii si arat ce fac eu. E simplu. Nu e o goana dupa like-uri. Like-urile nu-mi adug satisfactie profesionala nicidecum. Nu le cer. In schimb, nu am ezitat sa dau vreodata like daca mi-a placut ceva. Urmaresc atent tot ce fac colegii mei. Unele lucrari sunt frumoase, unele nu. Nu am indraznit niciodata sa critic public pe cineva. E o chestie de bun simt. In definitiv, totul e subiectiv. In schimb, multi dintre colegii mei de breasla s-au postat in pozitia criticului public, al celui care sta de garda in apararea peisajului romanesc. E ok si asta! Accept acest lucru pana la punctul in care vad ca aberezi si nu construiesti nimic.
Multi dintre colegii mei isi promoveaza pagini de facebook sau web cu lucrari ale unor peisagisti celebri de prin Europa, perfid, nespecificand sursa imaginilor, lasand “la alibi” o dubla intelegere: Profesionistul stie ca nu sunt lucrarile lor, Vizitatorul, nu! Dar e ok si asta! Nu am scris, nu am semnalat public lucrul asta. E o piata mare si toti avem loc in ea! Nu este o intrecere, nici un concurs.
Intr-un “peisaj romanesc” in care pietricele albe abunda, scoarta de pin ne invadeaza, platanii ne-au facut umbra totala, dar, hei!, bine ca sunt unii care ii ciopartesc, si promotii de tip “daca veniti la noi, va oferim proiectul gratis”, am incercat mereu, si nu voi inceta vreodata, sa fac altceva, sa ma desprind de gradinaritul de tip DIY, sa creez spatii pentru oameni, spatii private, spatii publice. Am cunoscut arhitecti si lucrez cu ei, arhitecti cu experienta mai mare decat a mea, mereu avid sa invat de la ei, sa construiesc cu ei, sa facem impreuna lucruri frumoase. Nu m-am retras in carapacea mea in care eu sunt zeul suprem.
Scoala mi-a dat niste repere mult prea indepartate de realitatea sociala si economica a tarii in care traiesc. Sau, mai bine zis, scoala mi-a dat cultura, istoria si nevoia. Atunci, mi-a ramas libertatea de a studia, de a citi si, nu in ultimul rand, de a urmari ce fac altii, in alte tari mult mai avansate in domeniul asta.
Expun mai jos cateva dintre proiectele care mie mi-au placut, care evidentiaza cu adevarat ce inseamna arhitectura peisagera, domeniu care inseamna mult mai mult decat “gradinarit”, gazonat si plantat “grupuri de plante”, cu studii privind “Efectul Albedo”, “reprezentarea mica a spatiilor verzi”, “nevoia de parcare” si “arbori decorativi plantati in mase construite”.

Indautxu Square – JAAM Sociedad de Arquitectura

Şışhane Park – SANALarc

888 Brannan Street – Gensler

Sony Center, Saitama – PWP Landscape

Funkia Landskapsarkitektur

Funkia Landskapsarkitektur

Landhausplatz Innsbruck - LAAC Architekten

Landhausplatz Innsbruck – LAAC Architekten


Back to Blog

Tags